MIRCEA STÂNCEL

Postare prezentată

▼ 2015 (2)
- ► octombrie (1)
  - ► oct. 02 (1)
- ▼ noiembrie (1)
  - ▼ nov. 25 (1)

se spune

se spune că nu mai e la modă să priveşti în exterior,

că trebuie să laşi peisajul să se odihnească,

adică, să nu mai văd cu ochii mei, chipul ei de mortar obosit,

după atâtea călătorii prin moarte şi prin viaţă?

din secolul 16 se scoală prima şi asistă la bătăile vântului,

îşi fixează mai bine năframa pe cap şi priveşte înainte,

şi o face atât de normal şi de firesc încât nu o observă

aproape nimeni;

a văzut toate sicriele scoase din burta ei – un şir nesfârşit,

sicriu după sicriu, străbunic după străbunic…

duse în faţa geamului mare prin care se strecoară, din când în când, speranţa, dar aceasta nu reuşeşte să usuce toată igrasia

dinăuntru;

eu cred că în burta ei, acidul clorhidric digeră ultima toamnă;

ea a văzut o serie de prunci cum se priveau în oglindă;

am înţeles că pântecul ei s-a uscat de-a binelea, nu glumesc,

pe aici nu mai miroase a spermă, a ţipăt, a poveşti,

pe umerii mei, dacă mă uit mai bine, găsesc fragmente de placentă, lichid amniotic și câte şi mai câte;

despre poezie. Tema Simplu. Imagini pentru teme create de gaffera. Un produs Blogger.